Nu credeam ca voi ajunge in situatia asta, de fapt mi-am propus sa nu renunt niciodata, insa cu vremea nu poti sa te pui.
Week-end-ul trecut participam la ultima cursa din an pentru mine, la Pietroasa langa Liman, in judetul Timis. O cursa mica, cu 23 de km cu niciun rival periculos in afara de George si Pantani. Insa cel mai mare rival l-am intalnit abea la mijlocul cursei si a fost asa puternic ca nu mi-a dat de ales decat sa vin pe sosea pana la finish dupa 3 sfert din traseu.
Dupa ce am plecat pe o ploaie torentiala din Resita, ne intrebam impreuna cu George , Marian si Rica unde naiba plecam pe vreme ca asta. Niciodata n-am plecat la concurs pe ploaie torentiala avand in vedere ca era si aproape de noi, deci stiam ca oarecum va ploua.
Am ajuns la Pietroasa unde am constatat ca era soare cu reprize de ploaie. Ne bucuram totusi ca desi ploua usor macar nu era frig, fiind undeva la 15 grade, adica puteam sa stau in tricou si pantaloni scurti, cum am si ales sa parcurg cursa. Imi luasem totusi o vesta in caz ca urma sa mai ploua.
Un start ca la orice concurs mic, adunati pe urcare, incet incet Pantani s-a facut nevazut si apoi si George, care a avut ocazia sa testeze noua sa bicicleta primita drept sponzorizare de la Bike Attack Resita cu care a si iesit pe pozitia a 2-a, iar la final s-a declarat multumit de cum a lucrat noua bijuterie.
Ne-a avertizat Pantani ca ne vom aminti de Medias la concursul asta si nu a durat mult pana am inceput sa derapam si sa impingem la ea pe urcare si mai apoi sa se incarce si cauciucurile cu noroi tipic medieval.Asta n-ar fi fost o problema, era doar o mica distractie, noroiala de final de an care te convinge sa iti pui bicicleta in cui si sa nu iti mai fie dor de ea o vreme.
Dusmanul s-a aratat abea in varful pantei cand am fost inconjurati de o ceata deasa incat nu vedeam la 15 m, peste toate mai batea si un vant rece ce ma facea sa regret ca nu mi-am luat bluza si incalzitoarele cu mine.
Peisajul era unul interesant dar in conditiile acelea nu era prea placut si nu puteai sa te bucuri de el. Dupa cateva portiuni valurite pe pasune cu iarba proaspata si uda a inceput coborarea pe care am inghetat de frig si nici nu puteam forta pentru ca papucii nu imi mai intrau in pedale din cauza noroiului astfel am coborat cu poticneli.
Apoi a urmat portiunea de asfalt unde resimteam frigul prin toate partile corpului. Stiam ca sunt pe 5 astfel ca a disparut si motivatia. Stiind ca urmeaza sa mai trecem printr-o apa, m-am gandit ca din 2 rele sa o aleg pe cea mai putin rea, astfel am continuat restul traseului pe sosea dardaind din dinti pana la finish pe o vreme de 7 grade in tricou si pantaloni scurti. Nu vroiam sa accept ca pentru prima oara in viata, abandonez, dar cand vine vorba de sanatatea ta, trebuie sa faci ce e mai bine pentru tine si sa iei decizia corecta.
Asta e, nu voi mai fi cel care nu a abandonat niciodata, acum scopul meu este de a fi cel care a abandonat DOAR o data.
Regret, pentru ca mi-ar fi placut sa savurez mai bine ultima cursa pe anul acesta. Mi-am luat gandul si ma orientez spre noul sezon ce bate la usa. Momentan am inceput antrenamentul la bazin si sala.
Sa fiti cuminti !
